Bine aţi venit, Oaspete
i1
Ştiri
Moldova
Internet

Moldo-scepticismul


Dum. 8 Iulie, 2012  | tribuna

Acum cîteva zile, un prieten mi-a povestit un banc, care se potriveşte perfect cu situaţia la zi din Republica Moldova.

Cică odată Dumnezeu, sătul să tot audă plîngeri pe medici, a coborît pe pămînt preschimbat în medic, decis să schimbe în bine imaginea acestei profesii. A intrat într-un birou la uşa căruia era cea mai mare coadă şi a rugat să vină primul pacient. Acesta s-a dovedit a fi o persoană cu dizabilităţi care se putea deplasa doar cu ajutorul căruciorului. Dumnezeu a pus mîina pe creştetul lui şi i-a spus: Ridică-te şi mergi! Omul s-a ridicat din cărucior şi a ieşit în coridor. Ceilalţi bolnavi l-au luat la întrebări: Cum ţi se pare noul doctor? La care fostul bolnav le-a răspuns: Nu ştiu ce doctor mai e şi ăsta, dar nici măcar temperatura nu mi-a măsurat.

Acest banc reflectă perfect mizeria sufletelor noastre, a celor ce locuim în Republica Moldova. Recent, cînd ţara noastră reuşea incredibila performanţă de a semna Acordul de aderare la spaţiul aeronautic european comun, cînd la Bruxelles se decidea trecerea la cea de-a doua etapă (ultima) a liberalizării regimului de vize, cînd Moldova lua faţa tuturor în Parteneriatul de Mobilitate şi în Parteneriatul Estic, cînd toată Europa ne aplauda în picioare, iar ţările care au aceleaşi aspiraţii ca şi noi ne priveau cu invidie, noi, la Chişinău, ne frăsuiam, rupîndu-ne mîinile: Of, şi de data asta Filat şi Leancă nu ne-au spus ora concretă cînd ne vom urca în avion la preţ redus şi fără vize. Pe ecranele azurii ieşeau fetiţe în fustiţe scurte şi cu sînii la vedere (care se vedeau îndeosebi bine pe fonul unor clădiri sumbre, ca, de exemplu, cea a Guvernului), care ne compătimeau pe noi, bieţii moldoveni, că nici de data aceasta nu ni s-a cumpărat bilet cu oră şi ziuă concretă pentru trenul cu destinaţia Europa.

Ziua în care georgienii au început negocierile cu Uniunea Europeană pe marginea Acordului de Comerţ Liber, Aprofundat şi Cuprinzător a fost sărbătoare naţională în această ţară. Oamenii au ieşit pe străzi, felicitîndu-se reciproc. Georgienii au aşteptat acest moment, muncind pentru apropierea lui, ani de zile. Moldova a reuşit să înceapă aceste negocieri în termen-record – doar după cîteva luni de discuţii. În ziua în care Moldova a început negocierile pe marginea Acordului de Comerţ Liber, Aprofundat şi Cuprinzător pe străzi nu era nimeni, prin studiouri tv la fel şi nici măcar fetiţele cu fustiţe scurte şi cu sînii la vedere nu s-au filmat în acea zi pe fonul clădirii Guvernului. Probabil, condiţiile meteo nu le-au permis. Ele nu pot purta altfel de haine şi s-au temut să nu le îngheţe ceva.

Ziua în care întreaga Europă şi SUA aplaudau reluarea, după mai bine de cinci ani de pauză, a negocierilor privind reglementarea transnistreană, noi căutam interesele ascunse ale lui Filat şi Şevciuk, uitîndu-ne peste umărul lui Merkel şi a lui Medvedev. Ziua în care prin regiunea transnistreană a pornit primul tren, noi am numărat scările de la vagon de care s-a împiedicat un ambasador al unei ţări vecine. Ziua în care ansamblul „Joc” a plecat în premieră, după o lungă pauză, să concerteze în Transnistria, noi ne-am făcut că plouă şi am căutat cadavre prin vii, pe străzi, ca să ne aducă rating. Ziua în care a venit Biden la Chişinău, noi am numărat gropile astupate cu asfalt şi leii cheltuiţi pentru aceasta. Ziua în care s-a anunţat că vine Merkel în ţara noastră, noi am afişat postere şi materiale denigratoare în adresa uneia dintre cele mai puternice femei din lume, care ne poate ajuta să fim şi noi în rînd cu lumea.

Astfel de zile sînt o mulţime şi de fiecare dată noi avem aceeaşi prestaţie, aceeaşi abordare. Unii spun că noi, ca şi popor, sîntem eurosceptici, alţi – că sîntem pesimişti, a treia categorie cred că noi avem majoritatea simţurilor atrofiate şi, în primul rînd, sentimentul de mîndrie pentru ţara noastră. Dar, toate aceste caracteristici încap bine în una singură – noi sîntem „moldo-sceptici”. Noi nu credem în nimic şi nici nu dorim să credem. Noi nu credem în şansa noastră de a trăi altfel, noi nu credem în capacităţile noastre de a munci şi de a obţine ceva. Noi nu credem în viitorul nostru. Iar atunci cînd cineva crede şi face ceva pentru aceasta, ne străduim să-l facem una cu pămîntul. Cum a îndrăznit el să se deosebească de noi şi să încerce să facă ceva pentru noi?! Trebuie distrus!

Eu sînt de acord cu faptul că puterea trebuie criticată pentru a nu-i permite să se rupă de realităţi, pentru a o determina să stea cu picioarele pe pămînt. Şi noi îi criticăm pe cei care ne decid soarta şi de acest lucru se poate convinge oricine urmăreşte politica noastră editorială. Dar, sînt momente în care trebuie să ridici capul şi să vezi şi lucrurile bune care se fac, să ne mîndrim măcar uneori cu ţara noastră şi cu ceea ce reuşim. Dacă nu vom face acest lucru, moldo-scepticismul ne va aduce pînă acolo încît vom nega tot ce înseamnă performanţă şi valoare, iar unicul sens al existenţei noastre va deveni contemplarea fetelor cu fustiţe scurte şi sîni la vedere, cum se produc, pe fonul clădirii Guvernului sau a Parlamentului,  într-un nou episod din serialul „Frecatul puterii – bucuria nebunilor”.

Dumitru Spătaru

 


Lexicul, ortografia și punctuația sursei au fost salvate

Adaugă în blog

Pentru a posta acest material, copiaţi codul de mai jos în blogul dvs.

Cod pentru publicare

Cum va arăta pe blog:

Totul.md
Moldo-scepticismul
Moldo-scepticismul
Acum cîteva zile, un prieten mi-a povestit un banc, care se potriveşte perfect cu situaţia la zi din Republica Moldova. Cică odată Dumnezeu, sătul să tot audă plîngeri...
8.07.2012

Alte noutăţi ale zilei






De asemenea pe Totul
De asemenea pe internet

 


 


comments powered by Disqus
CELE MAI POPULARE
24 ore
3 zile
7 zile







Loading...


Stirile partenerilor
Totul Info
Studiază Totul
Tools
Alte Pagini
Copyright © 2014 Totul.md. Toate drepturile Rezervate.

Trimite link unui prieten