În faţa noastră este cazul în care aspectul este înşelător. Privind această clădire dintr-o parte – ei bine, pare-a fi un simplu sarai. Ferestrele-lacune, buturugile nevopsite, şi în general – o formă primitivă. Dar, este de ajuns de apăsat butonul şi în faţa spectatorilor apare conţinutul secret: o casă comodă şi luminoasă cu un salon-seră mare împărţită în mai multe părţi.
Compania britanică dRMM Architecture a irosit cîţiva ani pentru exploatarea şi construirea în Suffolk a cabanei neobişnuite, numită „Casa mobilă” (Sliding House). Clientul Ross Russell a vrut să obţină ceva nu prea pretenţios, dar în acelaşi timp, progresiv şi inovator. Pentru a fi util, neobişnuit şi ecologic.
Aşa şi a fost. Cu ceva timp în urmă, noul locatar fericit s-a mutat în construcţia unică, iar la 3 martie , 2009, Alex de Rijke, conducătorul dRMM, a prezentat Sliding House, la Londra, la expoziţia şi conferinţa privind „arhitectura verde Ecobuild”.
Colegilor săi de breaslă şi oaspeţilor Rijke le povestea cum inovarea şi zborul ideilor creative pot fi unite în clădiri cu consum redus de energie. Şi tema „verde”, a fost legată de Sliding House nu în zadar. Această cabană autorii principali ai săi – Alex, şi Joan Gonsalves (Joana Pestana Lages Goncalves) – nu au inventat-o pentru a epata. Deşi, trebuie de recunoscut faptul că, această casă mobilă este impresionantă când o vezi în acţiune.
Sliding House, în mod intenţionat a fost „oformat”, în stilul fermelor locale şi de aceea de la distanţă pare a fi un sarai sau hambar. De facto Sliding House – este alcătuită din trei clădiri separate, stabilite pe o bază comună de beton: casa principală, cabana şi garajul. Primele două sunt aranjate într-o linie (de-a lungul crestei acoperişului), şi garajul este deplasat lateral, astfel încât aproape că se atinge de ele cu colţurile. Între aceste trei blocuri s-a format o curte mică.
Cireaşa de pe tort a acestei case – învelişul exterior mobil.
Pe lângă pereţii principali menţionaţi ale celor trei blocuri, toată construcţia este acoperită deasupra cu acoperiş suplimentar, combinat cu pereţi adăugători. În ele de asemenea, sunt instalate mai multe deschideri pentru ferestre şi uşi, doar că sloturile nu neapărat sunt legate de aceste uşi şi ferestre. După toate, acest „capac al penarului” se poate mişca de-a lungul axei principale a clădirii cu mulţi metri, şi se poate opri în orice poziţie.
Impresionant. Proprietarul poate în funcţie de gustul său, vreme, dispoziţie, oră din zi sau anotimp, să schimbe gradul de deschidere a casei. A o transforma într-o cetate, care păstrează căldură, sau de a expune aceeaşi cameră, salonul-seră (care este asociat cu o seră datorită pereţilor şi acoperişului de sticlă), sub razele soarelui.
Materialul principal al tuturor acestor construcţii – buturugi de larice. Principalii pereţii sunt vopsiţi în roşu şi negru, iar pereţii de lemn din exteriorul „penarului” au culoarea naturală. Aşa că, atunci când învelişul se schimbă se schimbă şi culoarea predominantă a casei.
Într-o formă simplificată, transformarea spaţiilor sau a clădirii din una închisă la cea deschisă, deja am văzut (ca exemplu, ne reamintim casa-baian, fort ruginit şi casa fără ferestre). Dar în Sliding House ideea alunecării construcţiilor exterioare, are un final logic: combinarea utilului cu plăcutul.
Prin deplasarea învelişului cabanei sale, Russel schimbă parametrii de încălzire solară, precum şi – schimbul de căldură cu aerul, reducând astfel cheltuielile pentru încălzire sau aer condiţionat.
Materialul lemnos pe care Rijke îl numeşte „beton de tip nou,” aici joacă un rol important. Arhitectul britanic subânţelege faptul că o revenire la utilizarea pe scară largă a lemnului în construcţii (noi tehnologii) va ajuta să facă casele mai econome.
„Deschiderea”, sună ciudat pentru locuitorii din acele aşezări, unde tot drumul casele şi sunt construite din lemn. Dar, amintindu-ne de turnul britanic stilat şi de tehnologie avansată Timber tower, vom spune: aceasta este într-adevăr o nouă abordare. Sam de Rijke (în colaborare cu firma de arhitectură Helen & hard) doreşte să construiască în apropierea norvegiană Stavanger, un complex rezidenţial modernist de lemn cu denumirea originală de Timber towers, format din trei clădiri (în total – 114 apartamente). Cel mai mare dintre ele se ridică la 18 etaje şi va fi, după asigurarea arhitecţilor, cea mai mare construcţie de lemn din lume.
Cu utilizarea gradului de beton, autorii proiectului nu s-au hotărât încă. Probabil îl vor lăsa, dar numai la baza centrală a casei (ascensoare, scări). Deşi nu este exclus, de Rijke va fi capabil să construiască case din 100% de lemn, apoi recordul va fi înregistrat după merit.
Sliding House din lemn, nu este atât de complicat. Dar nu mai puţin interesante.
Faţada sa externă împreună cu acoperişul de 20 de tone este mutat între poziţiile extreme, timp de 6 minute. Motoarele electrice, roţi de propulsie mici, sunt ascunse adânc în pereţii mobili.
Toate aceste patru motoare, sunt alimentate de la bateria auto care vă permite să puneţi pereţii şi acoperişul la loc în câteva secunde, chiar şi atunci când casa s-a deconectat de la electricitate. În cele din urmă, o varietate de comprimări şi de izolaţii termice suplimentare fac această construcţie un design curios într-un cămin numai bun pentru locuit.
Ross este satisfăcut cu inovaţia. Acum, el se poate bucura de peisajul de la al doilea etaj a extensiilor de sticlă, şi, dacă este necesar, de a o transforma într-o încăpere închisă întunecată, potrivite pentru, să zicem, utilizarea de home cinema. În cazul ferestrelor obişnuite ar fi trebuit de a închide un număr enorm de jaluzele, şi mai mult – de făcut ceva cu acoperişul transparent.
Iluminarea altor camere ale cabanei, de asemenea, depinde de poziţia invelişului exterior, iar într-unul din locurile casei, ea deschide totalmente încăperea, atunci când este necesar.
Şi, desigur, nu ne putem să nu ne bucurăm de casa în care dvs. singuri aveţi posibilitatea de a alege (într-o oarecare măsură), poziţia şi mărimea ferestrelor şi uşilor. Care „sarai”, este capabil de aşa ceva?
Materialul este furnizat de către revista Internet MEMBRANA