Mecanismul şi natura fenomenului „déjà vu”, din perspectiva psihologilor şi cercetătorilor creierului şi memoriei umane. Diferenţa dintre „deja vu” şi „Jame vu”. Utilizarea fenomenului „deja vu ” în calitate de potenţial spiritual.
În viaţă există momente în care prezentul este perceput ca trecut. Deja vu… un fenomen foarte neobişnuit. Asemenea unui vis. Sau o amintire din viaţa trecută … Anume în aşa mod unele persoane descriu acest sentiment, negăsind altă explicaţie pentru o astfel de stare a conştiinţei. Creierul uman şi memoria umană rămân printre cele mai misterioase obiecte de cercetare.
Este surprinzător faptul că, fără dovezi ştiinţifice, conceptul „déjà vu” nu este un termen neobişnuit pentru oameni, practic, tuturor le este familiar sentimentul „déjà vu”, şi acest sentiment este menţinut datorită credinţei că sentimentul deja vu există, deoarece rămâne o amintire a clipelor de conştientizare clară a faptului că tot ce se întâmplă s-a mai petrecut cândva demult.
Deja vu poate afecta organe de simţ separate – vederea, auzul, mirosul, sau o combinaţie întreagă de senzaţii diferite. Deseori, imaginile vizuale sunt însoţite de mirosurile care apar brusc şi chiar şi o denaturare a spaţiului. Oamenii de ştiinţă şi psihologii nu se grăbesc să definească fenomenul de deja vu, luând în considerare ideea că părţi separate ale creierului sunt responsabile de perceperea diferitor spaţii temporale. De exemplu, lobul frontal este responsabil pentru conştientizarea viitorului, lobul parietal – pentru prezent, lobul temporal – pentru trecut.
Având o înţelegere suficientă a ceea ce prezintă trecutul şi viitorul, o identitate formată şi matură totuşi nu este capabilă să ofere o definiţie clară referitor la prezent… Conform standardelor neurologiei, prezentul uman durează în mediu douăzeci şi cinci milisecunde. Acest lucru este suficient pentru a observa un pericol iminent, a evalua ameninţarea şi a lua o decizie referitor la necesitatea auto-apărării, precum şi pentru a vedea cele mai multe schimbări minore în persoana interlocutorului, variaţiile vocii şi intonaţiei.
Următoarea etapă a memoriei – memoria scurtă, pentru care este responsabil hipotalamusul – o mică parte a creierului cu funcţii de sinteză a hormonilor, de transmitere a impulsurilor spre sistemul endocrin, de asigurare a activităţii emoționale, sexuale şi nutriţionale. Memoria pe termen scurt contribuie la desfăşurarea comunicării şi orientarea în spaţiu. Memoria de lungă durată ajută să ne amintim trecutul îndepărtat, să învăţăm din greşeli şi, dacă este posibil, să nu le repetăm. Cu toate acestea, anumite părţi ale creierului uman nu au delimitări clare, dar între ele există o legătură.
Trecutul şi prezentul se sintetizează permanent, se analizează, se compară cu alte amintiri. Atunci când există prea multe legături între memoria pe termen scurt şi lung, într-o anumită situaţie, momentul actual poate fi perceput ca trecut. Diametral diferit de deja vu, este fenomenul „Jame vu”: ceea ce nu a fost văzut niciodată, necunoscut. Mediul înconjurător poate părea extrem de străin, iar unele detalii mici, văzute de mai multe ori – absolut noi.
„Jame vu” reprezintă opusul fenomenului deja vu, atunci când oamenii, lucrurile, peisajul sau terenul par nefamiliare, înspăimântătoare, apare un sentiment de disconfort psihologic, anxietate sau panică. Sentimentul „Jame vu” este o trăsătură caracteristică a unor boli mentale. Spre deosebire de deja vu, procesul dat este mai accesibil pentru înţelegerea oamenilor obişnuiţi, în sensul că Jame vu într-o oarecare măsură seamănă cu procesul normal de uitare, cu excepţia faptului că acesta apare brusc, în mod neaşteptat.
Relaţia dintre memoria pe termen lung şi scurt, dimpotrivă, este prea mică, dar proprietarul Jame vu încă înţelege că toate acestea au ceva de-a face cu trecutul. Mulţi oameni se tem de deja vu, unii sunt încântaţi, iar, uneori, emoţiile trăite după deja vu, sunt mult mai luminoase şi mai puternice decât în momentul trăit. Fenomenul deja vu reprezintă o modalitate foarte bună de a dezvolta potenţialul spiritual. Sarcina principală constă în depăşirea temerilor, referitor la faptul că cufundarea într-un sentiment ciudat oferă posibilitatea de a reveni la realitate după un anumit timp.
Potrivit persoanelor implicate în practicile spirituale, natura fenomenului deja vu este similară cu starea de meditaţie. Dacă prin propria voinţă s-ar putea induce în eroare deja vu şi de a pretinde că acest lucru se întâmplă aici şi acum, ca o realitate obişnuită, atunci există perspectiva de a privi în viitor…