Este mai bine pur şi simplu să nu ştim de ele.
Se întâmplă că necesitatea de a dezvălui detalii despre viaţa altcuiva devine cronică. Şi de a reţine o persoană de la acest pas nu pot nici considerentele etice şi nici pragmatice, ca şi în cazul cu cititoarea noastră de 28 de ani Olga. Ea admite că este absolut incapabilă să păstreze secretele altor persoane (chiar şi cele proprii) dar nu poate face nimic cu asta.
„Recent, o prietenă mi-a spus că soţul ei a fost infidel – scrie Olga. – Ea desigur, mi-a cerut să nu povestesc nimănui, dar nu m-am putut abţine şi am povestit secretul unei alte prietene comune a noastre. Şi astfel, de fiecare dată: dau cuvântul să nu spun nimic, dar parcă ceva mă împinge, divulg taina. Dar detaliile din viaţa mea privată nu o cunosc, probabil, doar surdo-muţii … Recomandaţi-mi, ce să fac? ”
De obicei,femeia guralivă, care povesteşte tuturor ceea ce i se încredinţează, tinde să dea o importanţă excesivă opiniei altora. Aceste câteva minute în care este în centrul atenţiei, îi dă un sentiment de auto-valoare. Secretul străin ca şi cum i-ar oferi putere, prin care ea se află în centrul atenţiei. Dar, pentru această nebunie pe termen scurt se plăteşte un preţ mare: îşi pierd credibilitatea prietenii şi colegii, deveniţi, în opinia lor, un om de nimic sau o bârfitoare, mustrări de conştiinţă, în cele din urmă … Aceste probleme pot fi evitate în cazul în care învăţaţi cum să păstraţi secretele.
Limba după dinţi
Când sunteţi tentaţi să dezvăluiţi secretul cuiva, imaginaţi-vă pentru o clipă că acea persoană se află în spatele dvs. Ei bine, v-a trecut pofta?
O altă opţiune – de fiecare dată înainte de a divulga ceva, faceţi o pauză. Poate câteva secunde, vor fi suficiente pentru a vă asigura că creierul acţionează în mod corect şi veţi rezista dorinţei bruşte de a vorbi ceva în plus.
Dacă ştiţi că nu vă veţi putea abţine, pur şi simplu refuzaţi să ascultaţi interlocutorul, care vrea să împartă cu dvs. un secret. El poate fi surprins, dar, cel puţin, veţi fi respectată pentru onestitatea dvs.
În cazul în care nu aveţi puterea de a ascunde un secret încredinţat dvs., împărtăşiţi-vă cu o persoană absolut necunoscută cu persoanele implicate în secret (de exemplu, mamei despre relaţia între colegi). Astfel, nu veţi expune la pericol pe nimeni şi vă veţi satisface dorinţa sa de a divulga cuiva secretul.
Şi chiar mai bine – scrieţi toate secretele ( proprii, şi străine) într-un jurnal. Veţi avea sentimentul că discutaţi, şi în acelaşi timp nimeni nu va fi jignit. Doar va trebui să aveţi grijă ca nimeni să nu citească jurnalul.
Dacă aţi divulgat un secret …
Nu alergaţi imediat la persoana al cărui secret l-aţi împărtăşit cu altcineva, cu pocăinţă. Poate că sunteţi norocos, şi niciodată nu va afla că nu aţi ţinut limba după dinţi. Atunci, relaţia dintre voi va rămâne aceiaşi, iar dvs., veţi încerca să nu faceţi greşeli similare în viitor.
Dar dacă fapta dvs. a ieşit la suprafaţă, recunoaşteţi vina şi cerţi cu sinceritate scuze. În acelaşi timp nu aşteptaţi iertare imediată. Este posibil ca persoana trădată, să nu mai dorească să aibă nici o afacere cu dvs. În acest caz trebuie doar să acceptaţi şi să faceţi concluziile corespunzătoare pentru sine.
Dacă cineva a divulgat secretul dvs …
Primă reacţie, aici poate fi dorinţa de a finisa relaţia cu persoana dată. Desigur, în multe privinţe aţi avea dreptate. Cu toate acestea, nu ar trebui să exageraţi. De a distruge o relaţie (fie ea dragoste sau prietenie) este foarte uşor, dar mult mai greu de a o întreţine. Discutaţi cu persoana în cauză, pentru a afla de ce a făcut-o. Poate că a fost întâmplător, şi veţi fi capabil să o iertaţi. Doar pentru viitor, aveţi mai puţină încredere în ea.
Comentariul psihologului
– Divulgarea întâmplătoare a secretului, şi apoi regretul amar că, din nou, nu s-a putut păstra este o problemă des întâlnită, – spune psihologul Margaret Volkova. – Şi acesta se referă în primul rând la fetele deschise. Ele percep orice interlocutor ca un foarte bun prieten, de la care nu au nimic de a ascunde, astfel în procesul de comunicare, în mod inconştient îi dedică secretele proprii sau a altcuiva. Ce să recomandăm? Înainte de a informa alte persoane despre oarecare taine, gândiţi-vă la avantajele şi dezavantajele acestui fapt. Puteţi interesa interlocutorul, vă veţi elibera de povara responsabilităţii de posesor unic al informaţiei, veţi confirma importanţa proprie. Dar, în acelaşi timp, nu veţi mai fi de încredere, puteţi pierde prietenii şi să câştigaţi o reputaţie proastă de bârfitoare. Ce prevalează? Decideţi singuri!
În opinia bărbaţilor
– Femeile sunt în mod inerent mai vorbăreţe şi mai emoţionale decât bărbaţii – consideră directorul „TARK” Denis Climaciov. – De exemplu, nu pot să înţeleg de ce fetele spun toate detaliile prietenelor sale despre viaţa personală. Deşi sunt aşa femei, din care nici sub tortură nu veţi scoate secretele altcuiva. Adevărat, acest lucru este mai mult o excepţie decât o regulă. Şi toţi prietenii mei – sunt oameni care pot fi de încredere. Dar, în cazul în care, totuşi unul dintre ei va divulga secretul meu, desigur voi primi scuzele (bine, nu-l omor pentru asta!). Cu toate acestea, dacă va continua, înseamnă că nu este persoană de încredere, şi niciodată nimic important nu îi voi spune.
„Ei bine, doar nu vom ucide vorbăreţii!”
Indiscreţia – problema fetelor deschise.
Oxana Kozlova