Japonia este o ţară cu o istorie seculară şi distinctă, cu o cultură variată şi unică. Specific pentru interiorul japonez este faptul că totul este îndreptat spre armonizarea coexistenţei sufletului uman cu lumea din jur, prin renunţarea la emoţii şi experienţe inutile.
Acest lucru se realizează prin tendinţa către minimalism şi predilecţia către accentuarea funcţionalităţii interiorului, datorită perfecţiunii formelor simple şi utilizării spaţiilor mari, prin lipsa obiectelor suplimentare. Totodată, interiorul japonez este dominat de naturaleţe şi aspectul firesc, relevate prin nuanţe de cacao cu lapte, nisipoase, bej.
Interiorul japonez, la fel ca arhitectura niponă în general, are un mod specific de manifestare, axat pe identitatea naţională, distinctă prin elementele sale unice care, din păcate, au reuşit să dispară, influenţate de realitatea contemporană, fiind înlocuite de tehnologia înaltă.
În mod tradiţional, interiorul japonez reprezintă un spaţiu luminos, imens, întrepătruns de ornamente naţionale, un loc special atribuindu-se covorului tatami (un fel de saltea din paie). Dimensiunea acestui covor este de aproximativ 2 metri pătraţi, de obicei, acesta era schimbat o dată sau de două ori pe an. Deasupra tatami se plasează un futon – saltea din bumbac natural. Tatami şi futon-ul sunt uşor de strâns şi, în consecinţă, permit restabilirea spaţiului liber. Îmbrăcămintea, serviciul şi diverse obiecte japonezii le păstrează în dulapuri încorporate în pereţi şi în podea, pentru a economisi spaţiul.
Mobilierul japonez, apărut în prima jumătate a secolului XVII, este numit Tansu. El se referă la diverse lădiţe, comode cu sertare, scrinuri, diferite dulapuri scunde.
Simplitatea şi funcţionalitatea design-ului interior japonez constituie rezultatul unui climat capricios şi condiţiilor seismice. Anume din aceste motive, încă din timpuri străvechi aici s-a manifestat predilecţia pentru obiecte uşoare. În loc de piatră naturală este folosit lemnul, cea mai mare parte a construcţiilor sunt uşoare şi deschise, de multe ori „mobile”, se dă preferinţă uşilor glisante şi pereţilor din hârtie şi bambus (de exemplu panourile Shoji).
Acestea din urmă sunt de multe ori adevărate opere de artă, ele reflectă caracterul şi starea de spirit a proprietarului casei şi au rol de a delimita spaţiul locuinţei japoneze în diverse „zone funcţionale”: zona de recreare, zona de lucru şi zona de relaxare. În afară de aceasta, japonezii utilizează puţin metal în construcţii, din cauza lipsei acestui material. Prin urmare, interiorul tradiţional nipon era conceput în aşa mod , încât utilizarea metalului pare sau inutilă, sau nu poate fi încadrată armonios cu alte elemente din componenţa mobilierului.
Un rol special în interiorul japonez este alocat iluminării. În mod tradiţional, o locuinţă japoneză este învăluită de o lumină moale, discretă, difuzată asemeni razelor lunii, principiu diametral opus iluminării din toată Europa, care reflectă intenţia de a exprima forţa soarelui. Această lumină catifelată subliniază elementele elegante şi unice ale interiorului, exprimându-le semnificaţia.
Fiecare zonă funcţională dispune de iluminare proprie, care corespunde destinaţiei acestei regiuni. Lămpile pentru iluminat sunt făcute din lemn şi hârtie de orez, şi sunt încadrate în abajur sferic sau dreptunghiular.
Mobilierul japonez are o serie de trăsături specifice. El îşi păstrează caracterul neted şi lipsit de complicaţii, are linii şi unghiuri drepte, care parcurg prin toată locuinţa. În mai multe locuri ale camerei sunt ilustrate ieroglife. O altă trăsătură distinctivă a interiorului japonez este prezenţa meselor şi scaunelor scunde, uneori nici de scaune nu este nevoie, aşa cum se obişnuieşte să se aşeze pe podea. O importanţă deosebită este atribuită curăţirii podelelor, deoarece acestea servesc japonezilor drept locuri pentru şezut, dormit, şi uneori pentru mâncat.
Un alt detaliu esenţial al interiorului nipon este Ikebana japoneză. Acest buchet unic, având o anumită semnificaţie, este menit să reflecte starea de spirit a proprietarului sau a unui eveniment important din viaţa acestuia.
Interiorul japonez reprezintă modalitatea de manifestare a unei persoane care încearcă să se evadeze de la agitaţia din afara casei, care nu este predispus să accepte haosul în gândurile şi acţiunile sale, fiind capabil să observe şi să admire frumuseţea simplităţii.
Sursa: 3darchi.ru – portal de arhitectură, design interior şi grafică 3D.