Oamenii fericiţi, desigur, nu observă orele, dar aceasta nu împiedică timpul să fugă înainte, an după an, zi după zi, minută după minută, secundă după secundă. Din timpuri străvechi, oamenii au simţit necesitatea de a măsura timpul, de aceea istoria dezvoltării ceasurilor numără mai mult de un mileniu. Iar istoria aplicării ceasurilor, judecând după toate, nu se va termina niciodată.
Din păcate, nu există o persoană concretă – inventatorul ceasului, iar dacă ar exista, întreaga umanitate i-ar fi recunoscătoare. Este greu de imaginat, chiar şi o zi din viaţă, fără o astfel de creaţie, a mâinilor umane, utilă şi practică. Imaginaţi-vă doar, o persoană obişnuită se uită la ceas de aproximativ 20 de ori pe zi, iar o persoană de afaceri de două-trei ori mai des!
În antichitate, oamenii determinau timpul după soare, sau mai exact după umbră. Cineva s-a gândit să înfigă un ţăruş în sol şi se măsoară lungimea umbrei căzătoare. Cu timpul, au început chiar să împartă spaţiul din jurul ţăruşului în intervale regulate şi astfel a apărut primul cadran în istorie. Poate că şi azi ne-am fi folosit de acest sistem, dacă natura nu ar fi fost atât de diversă. Cadranele solare nu funcţionează deloc pe timp de noapte, în vreme foarte noroasă, pe navă în călătoria pe mare, în pădure şi în alte locuri, unde trebuie să fie omul. Astfel că încercările de a crea un ceas mai practic al timpului au continuat.
Următorul pas a fost o clepsidră. Ea, desigur, lucra şi pe ploaie şi pe zăpadă, şi zi şi noapte, dar apăreau problemele noi. În primul rând, cu un astfel de dispozitiv se puteau măsura doar intervale scurte de timp, şi acest lucru trebuia făcut mereu, pentru a nu pierde timpul şi calculul. În al doilea rând, chiar şi o pietricică mică nimerită în nisip, putea opri scurgerea timpului. Şi, în al treilea rând, acurateţea acestor măsurători era mereu pusă la îndoială, deoarece, cu cât e mai rece în jur, cu atât mai repede merge clepsidra, şi cu cât e mai cald, cu atât merge mai lent. Evident, căutarea ceasului universal a continuat.
Şi, în sfârşit, a fost făcut primul pas în direcţia dezvoltării rapide a industriei ceasurilor. La Milano în 1335 a fost construit primul ceas mecanic. După aceasta, inventatorii nu se puteau opri, ei perfecţionau mecanismul, adăugând funcţii noi, complicau designul şi concurau în originalitate. În secolul al XV-lea în Germania, în mecanism a fost introdus un arc, care putea mişca acele ceasornicului, numai în secolul al XVII-lea a apărut posibilitatea de a completa ceasul şi cu minutar. La acel timp, deja de un secol şi jumătate, existau ceasuri portabile, de buzunar. Desigur, acestea erau un element de lux scump, care erau îmbunătăţite mereu. A fost adăugat în construcţie şi secundarul, iar cadranul, pentru prima dată, l-au acoperit cu sticlă.
Epoca ceasurilor de buzunar a fost înlocuită cu epoca ceasurilor de mână. Acestea au apărut la începutul secolului XIX-lea şi au fost concepute numai pentru femei. Desigur, bărbaţii nu căutau să-şi atribuie acest accesoriu feminin, dar a câştigat comoditatea! Primii au cedat piloţii. Fiţi de acord că, nu e prea comod să te foloseşti de ceasurile de buzunar în timp ce ţii manşa cu volan a avionului. Şi astăzi, două treimi din numărul total de ceasuri, produse în lume, sunt ceasurile de mână bărbăteşti.
Alegerea ceasurilor nu este restrânsă de nicio limită şi de niciun cadru. Putem afirma cu certitudine că, în secolul al XXI-lea ceasurile au încetat să fie numai instrumente de măsurare a timpului, ele sunt deja un accesoriu, care completează imaginea, creează un anumit tip şi poate spune multe despre proprietar. De exemplu, ceasurile ieftine vorbesc nu numai despre starea financiară, dar şi despre faptul că, persoana nu este pretențioasă, poate fi neglijentă şi, probabil, neatentă.
Nu trebuie de economisit pe ceasuri, preţul optim este considerat cel care corespunde cu salariul pe două luni al persoanei.Ceasurile rotunde sunt preferate, de multe ori, de persoanele sigure şi conservatoare. Ceasurile cu o formă neobișnuităsunt alese, în principal, de persoanele narcisiste, sau de cei care doresc să demonstreze tuturor individualitatea lor. Caracteristici similare le au cumpărătorii de ceasuri foarte mari. Ceasurile pe curea din piele vor sugera că, în faţa voastră se află o natură rafinată şi elegantă.
Dacă pe mâna omului este un ceas elvețian, ales perfect la îmbrăcăminte şi încălţăminte, el știe ce vrea de la viaţă, cel mai probabil, este pedant şi are un scop bine determinat. Posesorul ceasului sportiv doreşte să-şi demonstreze bărbăţia şi puterea. În general, fiecare, indiferent de caracter, statut social şi gust va găsi ce să aleagă.