De patru zile, Nicolae nu a mai dat pe la servici. Lipsa i-a observat-o şi şefa. Ştiind că suntem prieteni, m-a chemat la ea în birou şi mi-a spus:
-Aşa nu se mai poate. Tre absenţe nemotivate. Mă tem că trebuie să-l concediez. Vă rog să mergeţi şi să-i transmiteţi asta.
-Doamna Tudorel, staţi aşa, da poate i s-a întâmplat ceva?
-Ce putea să i se întâmple?
-Poate s-a îmbolnăvit.
-Şi de ce nu ne-a anunţat? Îl concediez şi poate să stea acasă cât o să vrea.
-Doamna Tudorel, vă rog, mai daţi-i o şansă!
Doamna Tudorel s-a ridicat din scaun şi a dat roată cabinetului ei, cu mâinile înlănţuite la spate. Pe neaşteptate, s-a întors spre mine şi mi-a trântit-o fără înconjur.
-M-ai convins. Îi mai dau o şansă. Dar, dacă mâine la prima oră nu revine la locul lui de muncă, îl mătur imediat.
Îi zbârnâi telefonul şi doamna Tudorel a ridicat receptorul. Am ieşit cu spatele tot încercând să-i captez atenţia, pentru a-i face din mână. Nu mi-a reuşit şi am ieşit fără să-mi iau rămas bun. Într-o oră, sunam la uşa lui Nicolae. Nimeni nu-mi deschidea. Nu m-am lăsat şi am continuat să sun. În sfârşit, peste o jumate de oră mi-a deschis uşa chiar amicul meu. M-am îngrozit când l-am văzut. Era neras, cu ochii scufundaţi, cu părul vâlvoi, nepieptănat, buhăit la faţă şi jigărit, de parcă nu ar mai fi mâncat nimic în ultimele zile. Am intrat după el. În garsoniera sa, unde tot timpul domnea o ordine ireproşabilă, acum toate erau în devălmăşie. Pantaloni aruncaţi în fotoliu, ciorapi pe jos. Nicolae s-a prăbuşit într-un fotoliu, peste perechea de pantaloni, fără să se îngrijească de a mă invita şi pe mine să iau loc, el, care era tot timpul foarte prevenitor.
-Dacă vrei o cafea, du-te şi ţi-o face singur.
-Nu vreau cafea.
-Dar de ce ai venit?
-Ai dispărut şi am venit să văd ce ţi s-a întâmplat.
-Şi?
-Ţi s-a întâmplat ceva?
-Nu mai am chef de nimic.
-Văd. Nici nu te-ai mai ras, nici nu te-ai mai spălat, putea de la tine ca de la un porc şi nici la servici nu ai mai venit. Dar de ce? Să fie oare din cauză că Dodon a câştigat alegerile?
-Şi de ce nu ar fi?
-Am zis eu că nu ar fi?
-E din cauza asta. După ce Dodon a câştigat, am înţeles că nu mai are niciun sens să mai fac ceva, decât poate să beau. Chiar, nu vrei să bem ceva?
-Nu vreau.
-Şi totuşi: poate, un vin?
-Nu vreau.
-Da eu am să beau. După ce Dodon a câştigat, aşa mi s-a sastisit de toate. Aşa mi s-a lehămitit. Nu mai vreau nimic decât să beau.
Şi-a scos de sub masă o sticlă de vin şi a dus-o la gură. Gâl-gâl, şi jumătate a golit-o. Cum să-i spun că doamna Tudorel vrea să-l concedieze?
-Atâtea speranţe mi-am pus că va câştiga Maia. Şi toate mi s-au năruit într-o clipă.
-Dă-mi şi mie să beau o gură, i-am făcut semn spre sticlă şi el mi-a dat-o, şi eu am alergat în baie şi am golit-o în chiuvetă.
-Ce faci, ticălosule? a fugit el după mine. Mi-ai vărsat sticla. Mare lucru. O să-mi destup alta, mi-a mai spus el, şi a revenit din bucătărie cu o altă sticlă de vin.
-De când a câştigat Dodon, nu ai mai ieşit deloc din casă?
-Deloc.
-Parcă ai fi doamna Klinton. Ştii că şi ea după ce a pierdut alegerile, câteva zile nu a mai ieşit din casă.
-Măi să fie.
Există viaţă şi după alegeri, asta voiam să-i spun, dar nu ştiam cum, pentru a nu suna prea pompos şi am tăcut. De mâine putea să fie şomer, şi oare ce va face mai departe? Nu ştiam cum să-i aduc această veste ca să nu-l întărât şi mai tare. Totuşi, i-am spus.
-Să mă mătrăşească, mi-a spus el şi iar a început să bea. Nu ăsta ar fi cel mai mare rău, după ce a câştigat Dodon.
Am plecat. Nu mai avea niciun rost să mai continui discuţia, pentru că era la fel dacă aş fi vorbit cu un perete. Dodon l-a învins. Dodon l-a învins încă o dată. L-a învins definitiv.
Am ieşit în stradă şi am traversat parcul. Am trecut pe lângă o crâşmă, unde mă trăgea şi pe mine aţa. Dodon a câştigat şi de ciudă aş fi vrut şi eu să merg şi să beau ceva. Dar nu am mers. Dodon a câştigat, dar pe mine nu o să mă învingă. Mi-am văzut de drum şi am ajuns treaz acasă. Drăcia dracului, există viaţă şi după alegeri, mi-am spus şi am făcut un efort disperat pentru a-mi spăla farfuria după ce am mâncat. Dodon a câştigat alegerile, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să-mi spăl farfuria, mi-am mai spus.
A doua zi, a venit la servici şi Nicolae. Şi era aşa de proaspăt şi freş de parcă nu ar fi băut toată săptămâna.
NOTĂ AUTOR: Parantezele deschise de mine sînt cu caracter pamfletar și trebuie abordate ca atare