Rusia nu va implementa proiectul „coridorul verde” al lui Anatol Șalaru. Dacă retragerea trupelor și munițiilor ruse din Cobasna se va realiza, acest fapt va conduce la reformarea misiunii de pacificare în Transnistria, astfel încât aceasta să fie orientată spre menținerea păcii și consolidarea încrederii între părți, dar nu spre crearea statalității transnistrene, așa cum funcționează acum. Acestea sunt unele dintre teme discutate cu Leonid Litra, cercetător superior la Institutul de Politică Mondială din Kiev.
— Domnule Leonid Litra, cum apreciați posibilitatea realizării proiectului „coridorul verde” pentru retragerea munițiilor și trupelor rusești din regiunea transnistreană?
—Șansele implementării „coridorului verde” sunt foarte mici, pentru că Rusia nu-și dorește acest lucru. Problema nu a existat atunci când a Serghei Gubarev [ambasadorul rus care reprezintă Moscova la negocierile pentru soluționarea conflictului transnistrean – nota red.] a făcut declaraţia privind imposibilitatea retragerii forțelor militare din cauza situației din Ucraina. Este limpede că fost un argument pentru a demonstra că Rusia și-ar fi dorit acest lucru, deşi dezideratul este irealizabil.
Cred că inițiativa ministrului Apărării, Anatol Șalaru, și a omologului său ucrainean, Stepan Poltorak, presupune, în primul rând, demontarea argumentelor Rusiei privind imposibilitatea retragerii munițiilor prin traversarea teritoriului ucrainean.
Pe lângă demontarea argumentului, care este foarte importantă, există și intenția de a repune în discuție retragerea armamentului ce se află ilegal pe teritoriul Republicii Moldova, în regiunea transnistreană. Am văzut că, de când a fost lansată ințiativa, problema a revenit în prim-plan, iar acest lucru este important. Retragerea nu se va realiza, dacă nu va exista o discuție, o presiune din partea societății. În contextul războiului ruso-ucrainean, acest armament prezintă, fără îndoială, o amenințare pentru Republica Moldova și Europa de Est.
— Ipotetic, ce efect va avea evacuarea munițiilor asupra reglementării conflictului transnistrean?
— Rusia are câteva pârghii de presiune asupra Republicii Moldova din punctul de vedere al conflictului transnistrean. Unul dintre acestea sunt trupele care staționează ilegal. Mă refer atât la armament, cât și la Grupul Operativ al Trupelor Ruse (GOTR), care pretind că păzesc depozitele din Cobasna. În cazul în care aceste muniții ar fi retrase, ar însemna, implicit, retragerea soldaților care pretind că le păzesc.
GOTR a participat la exerciții militare cu așa-numitele forțe militare ale Transnistriei. Retragerea înseamnă că asemenea exerciții pot acea loc şi în viitor. Aceste trupe reprezintă o amenințare. Noi cunoaștem foarte bine că aceste trupe au încălcat toate acordurile care au existat între Republica Moldova și Rusia. În primul rând, acordul de încetare a focului. În paralel, Rusia a desfășurat recrutarea populaţiei în regiunea transnitreană. E o mare problemă pentru rezolvarea conflictului.
După retragerea trupelor și munițiilor, ar urma reformarea misiunii de pacificare, astfel încât să fie orientată spre menținerea păcii și consolidarea încrederii între părți, nu spre crearea statalității transnistrene, așa cum funcționează acum. După aceasta ar urma un audit al trupelor din Zona de Securitate, din partea OSCE, după care şi accesul liber. Mai departe, conform meteodologiei, se va ajunge la anumite înțelegeri la nivel politic.
Pentru ca să se ajungă la o înțelegere la nivel politic, trebuie să existe o voință, care nu se vede la niciun nivel din partea Rusiei. Ultimul exemplu: când Comisia Unificată de Control a ieșit în vacanță, convenind că în perioada pauzei părțile se vor abține de la orice fel de acțiuni provocatoare în Zona de Securitate. Şi, în două zile, au loc exerciții militare, cu forțarea râului Nistru! Cum poți să te înțelegi cu ei?
Tema retragerii este importantă, pentru că îi face pe mai mulți oficiali să se pronunțe asupra acestui lucru. De exemplu, poziția președintelui ales este una total anti-Moldova. Președintele Republicii Moldova nu poate să spună că este o provocare. Nu-mi dau seama dacă Igor Dodon trăiește în realitatea pe care o trăim noi.
— Unul dintre experți, Andrei Deviatkov, a declarat (într-un interviu pentru Deschidei) că Moscova se teme că, odată cu retragerea GOTR și a munițiilor, Chișinăul va rupe acordul privind reglementarea pașnică a conflictului și va trata lucrurile de pe poziții de forță. Cum vedeți acest scenariu?
— Acordul este important din câteva perspective. În primul rând, el demonstrează clar că părțile conflictului sunt Republica Moldova și Rusia. Este puțin probabil ca Republica Moldova să rupă un acord (care, apropo, se numește Acord de încetare a focului) în lipsa unui alt acord. Acordul în sine este prost, dar, în absența unuia mai bun, mi se pare puțin probabilă ruperea acestuia. În al treilea rând, Republica Moldova nu are, în acest moment (cel puțin, nu am observat nici la nivel declarativ, nici la nivel de intenție), vreo posibilitate de a rezolva problema în mod militar. Nu mi se pare posibil nici măcar teoretic. Mai mult ca atât: să nu uităm că Republica Moldova are angajamente foarte clare – și pe care le respectă – în ceea ce privește conflictul transnistrean. Nici UE, nici alți parteneri ai Republicii Moldova nu vor încuraja o asemenea abordare. Republica Moldova va rămâne singură în fața Rusiei, dacă o să încerce să trateze de pe poziții de forță. Acest lucru nici teoretic nu este posibil, în acest moment. Despre ce poziții de forță vorbim, dacă Republica Moldova are o capacitate militară modestă; şi ăsta e un compliment: un buget militar egal cu 0,3% din PIB! Cu asemenea bani nu te poți implica în acțiuni militare.
— Federația Rusă s-a angajat în mod oficial, în 1999, să retragă trupele și munițiile ruse din Transnistria. Acest proces a fost stopat în 2001, după care Rusia a argumentat că statele occidentale nu au parafat Tratatul cu privire la Forțele Armate Convenționale în Europa (FACE), iar retragerea celorlalte 20.000 de tone de muniții va fi posibilă abia după implementarea unei soluţii politice a chestiunii transnistrene. Ce este, deci, mai important: identificarea unei soluții politice sau îndeplinirea unor angajamente asumate în mod oficial?
— Nu trebuie să ne mire nerespectarea angajamentelor din partea Rusiei. În cazul Ucrainei au fost Memorandumul de la Budapesta și altele. Argumentul privind stoparea retragerii în 2001 a fost că unele state, în special SUA, au avut anumite neclarităţi apropo de FACE. Apoi au spus că vor continua retragerea după soluționarea politică a conflictului transnistrean. Unde este legătura între FACE și și soluția politica? S-a trecut de la un nivel la alt nivel.
Pentru nimeni nu mai e un secret faptul că Rusia nu-și dorește retragerea, iar această schimbare a avut loc odată cu venirea lui Putin la putere. Aș vrea ca OSCE să fie axat pe domeniul retragerii, pentru că de multe ori am văzut că OSCE prezintă anumite idei în Republica Moldova, care nu sunt percepute bine și nu neapărat reflectă liniile roşii, ce nu trebuie să fie încălcate. E vorba, inclusiv, despre faptul că OSCE propune niște chestiuni unilaterale, ce vizează elemente de suveranitate, evident în detrimentul Republicii Moldova, dar le prezintă ca fiind pași comuni.
— Am observat că GOTR s-a activizat fără precedent în Transnistria. Am mai observat că OSCE a făcut în acest an presiuni asupra Chișinăului privind Protocolul de la Berlin, fiind vorba despre recunoașterea numerelor de înmatriculare, a diplomelor, de încetarea cauzelor penale pentru „funcționarii” din Transnistria. Poate chestiunea „coridorului verde” să devină un argument pe masa negociatorilor noștri pentru a mai diminua aceste presiuni?
— Acest lucru depinde de capacitatea negociatorilor din Republica Moldova. Domnului George Bălan i-aș da o notă pozitivă pentru ceea ce a făcut în acest an. George Bălan, chiar dacă este vicepremier, are anumite instrucțiuni, limite și, dacă el va fi sprijinit în poziționarea coridorului verde sau în faptul de a propune această temă de discuție la negocierile în formatul 5+2, atunci chestiunea ar putea să devină oficială. Depinde însă de dorința politică în Republica Moldova și de capacitatea negociatorilor noștri de a impune această temă. Eu cred că Republica Moldova are dreptate și ar fi bine dacă ar putea să-și consolideze poziția în acest format, mai ales că toată lumea cere de la Chișinău anumite lucruri. Republica Moldova s-a angajat să respecte Protocolul de la Berlin. Aici putem face o remarcă: Republica Moldova nu a menționat când anume o să implementeze clauzele protocolului respectiv. Şi, având în vedere că se fac presiuni asupra sa, de ce Chișinăul nu poate insista pe respectarea unor angajamente asumate încă în 1992?
Dacă citim Acordul de încetare a focului, constatăm, de exemplu, ilegalitatea posturilor interne. Din cauza aceasta, cred că ar fi interesant de examinat această opțiune. În Republica Moldova trebuie să existe o viziune clară privind promovarea acestui subiect. Acum este mai degrabă un ping-pong la nivel de declarații. Există o colaborare la nivelul Poltorak și Șalaru pe dimensiunea ministerelor apărării, dar deocamdată coridorul verde nu este parte a formatului 5+2.
— Putem oare afirma că OSCE face caz de Protocolul de la Berlin pentru a demonstra comunității internaționale că există anumite progrese în rezolvarea unui conflict înghețat, pe fundalul înghețării conflictului din Donbas sau al provocărilor în cazul conflictului din Nagorno-Karabah?
— Cred că pentru Republica Moldova este foarte important să aibă o comunicare foarte tranșantă. Așa cum anumiți politcieni care dețin președinția OSCE vor să arate anumite lucruri pozitive, așa și în Republica Moldova anumiți politicieni vor să demonstreze rezultate, ca să nu fie apoi acuzaţi de trădarea interesului național. Ca să fac o paralelă, Ianukovici a semnat în 2011 anumite acorduri la Harkov, care apoi au fost considerate drept trădare a intereselor naționale. Eu nu cred că cineva în Republica Moldova, fie comunist sau socialist, își dorește să aibă aceeași soartă.
— Cum poate președintele ales să influențeze implementarea „coridorului verde” și în ce măsură se poate angaja pentru reglementarea conflictului transnsitrean?
— Domnul Dodon are anumite idei, cel puțin stranii pentru un președinte al Republicii Moldova. Sperăm că aceste idei vor fi corectate în momentul în care va depune jurământul. Până acum el și-a permis afirmații în detrimentul Republicii Moldova, inclusiv declarația privind Crimeea, federalizarea, coridorul verde. Nu am înțeles exact de ce domnul Dodon vorbește despre coridorul verde și, totodată, despre federalizare. Federalizarea este o chestiune politică, impusă de Federația Rusă și care vizează viitoarea construcție a statului, divizarea competențelor între subiecți. Staționarea trupelor ilegale ruse este un cu totul alt subiect care nu are nicio legătură cu statutul special sau cu federalizarea. Chișinăul trebuie să insiste pe retragere indiferent de procesul politic de reglementare a conflictului transnistrean.