De mai multe zile la rând, dimineaţa nu reușesc să chem un taxi. Răsfoiesc cartea de telefoane, apelez patru-cinci servicii urbane, pentru a auzi invariabil: nu sunt mașini. Și nu este ploaia de vină (săptămâna aceasta nu au fost niciun fel de calamităţi naturale), și nici afluxul de clienți (anul de studii încă nu a început).
În cazul dat este evidentă nedorința (sau incapacitatea) proprietarilor acestor companii de a-și organiza cum se cuvine afacerea. La Chișinău problema taxiurilor este una acută. Din cauza creșterii cursului valutar și a prețului la benzină, veniturile șoferilor au scăzut brusc, iar acum pentru ei este mai rentabil să nu răspundă la apelul dispecerilor și să lucreze în propriul folos. Totodată, locuitorii capitalei care s-au obișnuit să solicite un taxi prin telefon sau online, se hotărăsc nai greu să prindă o mașină direct din stradă. Iar proprietarii serviciilor respective, în loc să se gândească cum să-și pună la punct afacerea noile realități economice, pentru a restabili contactul cu clienții, refuză să le acorde oamenilor serviciile respective.
O altă situație. Consumatorii din Chișinău se pomenesc tot mai des în situaţia când la supermarketuri le sunt încălcate drepturile. Fie că indicatoarele de preț sunt încurcate iar la casă cumpărătorul constată că trebuie să achite mai mult decât a presupus iniţial, fie că este „camuflat” termenul expirat al mărfii, astfel că produsele de proastă calitate devin iarăşi „proaspete”.
Contactul cu companiile care acordă diverse servicii, cu instalatorii sau cu alt personal care efectuează lucrări de reparație, este deja o altă poveste. De regulă, aceste persoane amână la nesfârşit sau execută lucrările altfel decât a cerut clientul, sau, și mai rău, consideră că anume ei știu cum trebuie să fie, nu cel care a comandat lucrarea.
În cele din urmă, consumatorul final, în jurul căruia ar trebui să se „învârte” toată afacerea, regretă că nu este în stare să țină în mână o șurubelniță, un ciocan sau un oricare alt instrument pentru a-și repara singur tot ce are nevoie.
Uneori am impresia că businessul autohton demult i-a întors spatele clientului. Piața extrem de restrânsă ne joacă o festă de prost gust: companiile, în loc să se preocupe de perfecționarea calității serviciilor, le fac în mod deliberat din ce în ce mai proaste.
Iar consumatorul, pur și simplu, nu are de ales. Concurența este atât de mică, sau nu există deloc, încât clientul nu are încotro. „Va veni oricum pentru servicii”, astfel gândesc businessmanii noștri despre clientul autohton. În plus, haosul care domină în țară la ora actuală nu contribuie la dezvoltarea mediului de afaceri și nici la creșterea calității mărfurilor și serviciilor. Vorba ceea: exemplul rău este molipsitor.
Societatea civilă protestează deseori împotriva lipsei unui nivel modern de administrare a afacerilor în ţară. Însă „carul stă pe loc”, iar administratorii huzuresc fără a le păsa de cei cărora trebuie să le ofere serviciile lor.
Opinia autorului poate să nu coincidă cu poziția redacției.