O călătorie prin Bucureşti şi România.
În fiecare colţ al planetei noastre se poate de descoperit ceva frumos, minunat, necunoscut, unic în felul său. Iată şi România s-a manifestat pentru mine într-o formă complet neaşteptată. Dacă americanii îşi imaginează ruşii ca pe oamenii care pe tot parcursul anului poartă cuşme de iarnă, petrecându-şi timpul în căutarea urşilor pe străzi, pentru a avea cu cine bea vodcă şi apoi cânta la balalaică, atunci România pentru mine este asociată exclusiv cu Contele Dracula. Deja pe urmă apar în amintire Carpaţii, Dunărea şi București, care întotdeauna l-am confundat cu Budapesta. Nu prea mult. Dar poate merită de văzut totul cu proprii ochi şi de făcut propriile impresii asupra celor descoperite? Zis şi făcut.
Şi iată-mă în Bucureşti. Pentru un rus această denumire aminteşte de ceva. Nu-i aşa? Dar însuşi Bucureşti pentru mine a devenit „un mic Paris”. Să vezi Parisul şi să mori. Nu merită. Dacă nu aţi fost la Paris, nu vă faceţi griji. Veniţi în București. Anul lui de naştere este 1861. El a fost construit de către arhitecții, care şi-au făcut studiile în Franţa. Prin asta se şi motivează o astfel de asemănare izbitoare. Posibil că Paris i-a impresionat atât de mult, încât i-a inspirat să-şi reflecte dragostea lor pentru capitala franceză în capitala patriei lor.
Trebuie de menţionat, că le-a reuşit destul de bine. Nu este o copie exactă, fapt ce nu ar fi interesant, şi neoriginal, dar cu introducerea coloritului naţional. De aceea nu este surprinzător faptul că propriul Arc de Triumf este prezent şi în Bucureşti. Acesta este doar prin exterior similar cu cel de la Paris. Iar „Poarta sărutului” este cunoscută şi în afara ţării. Îndrăgostiţi din toată lumea vin aici, pentru a încheia alianţa lor. Se spune că aceasta promite o căsnicie lungă şi fericită. Iată de e se adună aici sute de îndrăgostiţi, pentru ca iubirea lor să dureze pentru totdeauna.
Stând într-o cafenea şi bând cafea, am ascultat muzica lui Vladimir Cosma, un compozitor popular românesc. Ţineţi minte pe blondul înalt, superb jucat de Pierre Richard? Deci, muzica la acest film minunat este scrisă de Cosma. Din nou, analogie cu Franţa. Ei bine, ce este naţional? Aha, găsit. Nici nu trebuia de mers. În acelaşi magazin mi s-a propus să gust mititei. În ciuda numelui neprezentabil, cârnaţii s-au dovedit a avea un gust excelent.
Împreună cu plăcintele şi vinul românesc, se va primi o cină regală. Acest vin este cu adevărat excelent. În general, vinurile româneşti sunt considerate printre cele mai bune din lume. Dar să ne concentrăm din nou asupra obiectivelor turistice. De data aceasta asupra monumentelor. Clădirea Parlamentului român, sau, după cum este cunoscut aici, Casa Poporului, este impresionantă prin măreţia sa. 330 de metri pătraţi. Înălţimea plafonului este de 15 metri. Acest palat a fost construit în timpul guvernării lui Nicolae Ceauşescu.
Dunărea impresionează. Măreţia acestui râu poate fi comparată doar cu Volga şi Donul, atât de dragi inimii ruse. Dunărea este perla Europei. Nu degeaba acest râu este declarat drept rezervaţie internaţională. Bijuteriile trebuie păstrate. În rezultatul acestui fapt, flora şi fauna sunt bogate şi variate. Pentru prima dată în viaţă am văzut, nu în grădină zoologică, ci în natură păsări de baltă. Şi aşa cum s-a dovedit, pelicanii sunt păsări foarte importante. Bine că aparatul de fotografiat e digital, altfel nu ar fi fost suficientă pelicula pentru a captura toată această splendoare. Mai ales că ne aşteaptă Carpaţii cu pădurile lor mari, care sunt comparabile cu Taiga. Şi totul în inima Europei.
Cunoscuţii sfătuiau să vizitez staţiunile de schi. Încurci număratul. Este vorba de Predeal, Azuga, Sinai. De asemenea, Bușteni şi Poiana Brașov. În cele din urmă am realizat visul meu din copilărie: să învăț să schiez. Cu fiecare oră care trecea mă simţeam tot mai încrezător pe pârtiile de schi. Aici sunt rute pentru toate gusturile. Deci, s-a găsit una potrivită şi pentru mine, un nou venit.
În ceea ce priveşte Dracula, în spatele tuturor acestor splendori, am uitat complet despre asta. Şi oare merită să ne amintim de un conte, care a torturat mii de oameni nevinovaţi. Astfel de eroi „anti-naţionali” sunt aproape în fiecare naţiune. Este mai bine să ne bucurăm de viaţă într-un colţ frumos de pe pământ şi să admirăm numai frumusețea României.
Toate impresiile după vizitarea acestei ţări minunate nu au suficient spaţiu pe hârtie. Se pot povesti foarte multe. Dar, mai bine îmi urmaţi exemplul şi vizitaţi România. Nu veţi regreta. Şi de asemenea veţi avea o mulţime de impresii pe care să le împărtăşiţi prietenilor.