Fiecare dintre noi, cel puţin o dată în viaţa sa, a experimentat efectul numit „deja vu”. La un moment dat, se pare că te cufunzi într-o altă realitate, apar unele detalii familiare, auzi cuvinte vorbite cândva, iar prin corp se simte un fel de răceală, fie provocată de teamă, fie de uimire.
Deja vu apare brusc, este imposibil de a prognoza apariţia acestui fenomen. Totodată, această stare ne inspiră o uşoară confuzie, un sentiment de apartenenţă la domeniul supranatural, şi chiar începem să credem în propriile abilităţi extra-senzoriale.
Ce este acest sentiment ciudat? Poate că aceasta este o fereastră într-o altă lume, cufundarea într-o viaţă trăită anterior, sau doar un joc al minţii noastre?
Cuvântul „Deja vu” provine din limba franceză: ” Déjà vu ” – „deja văzut”. Acest fenomen presupune o condiţie specială în care o persoană simte că a fost cândva într-o situaţie similară, dar acest sentiment nu se leagă de un moment specific din trecut, ci se referă la „trecutul în general.”
Ce este deja vu?
La sfârşitul secolului al XIX-lea, psihologul Émile Boirac a introdus câţiva termeni: „Deja Vu”, „Jame Vu” (ceea ce nu s-a mai văzut niciodată), „Deja vecu” (deja experimentat), „Deja entendu” (deja auzit). Potrivit unor studii, acest sentiment ciudat apare în lobul temporal al creierului – în hipocamp. Anume această regiune este responsabilă de percepţia realităţii, de recunoaşterea diferenţelor la aceleaşi imagini, şi de separarea acestora. Datorită activităţii hipocampului, noi separăm trecutul de prezent, înţelegem ce deja s-a petrecut în vieţile noastre, şi ce informaţii sunt noi. Dacă hipocampul, într-un moment dat, încetează să-şi îndeplinească funcţiile sale, atunci imaginea văzută trece direct în centrul de memorie al creierului, şi deja în următoarea fracţiune de secundă, apare solicitarea disponibilităţii cunoştinţelor despre cele văzute. Persoana compară situaţia apărută cu episoadele din amintirile recente. Anume în acest moment apare sentimentul numit deja vu.
Drept cauză a dereglărilor ce au loc în hipocamp pot servi: stresul, depresia, oboseala, boala, supraîncălzirea, hipotermia, oscilaţii ale presiunii atmosferice.
Merită de menţionat şi un alt aspect destul de interesant. Creierul nostru nu asociază circumstanţele cunoscute cu anumite obiecte familiare. De exemplu, în rezultatul numeroaselor studii, unui grup de persoane li se arătau fotografii cu monumente celebre si personalităţi renumite, şi apoi persoanele erau solicitate să numească ceea ce văd. S-a dovedit că, chiar dacă persoana nu cunoştea imaginea prezentată, în regiunea lobilor temporali ai creierului oricum se înregistra o creştere a activităţii neuronale. Drept rezultat, subiecţii testului au dat nume incorecte, deoarece ei asociau imaginea cu cineva sau ceva. Potrivit psihologului american, Ann Cleary, o situaţie similară are loc în cadrul fenomenului deja vu.
Există o altă teorie care se concentrează pe posibilităţile subconştientului. În conformitate cu această versiune, raţiunea umană nu poate prelucra cantitatea enormă de informaţii care îi revine, şi nu poate efectua o predicţie corectă, bazată pe o explicaţie logică, luând în considerare experienţa din trecut, însă subconştientul este în stare să facă asta. O confirmare indirectă a acestei teorii este faptul că copiii mici nu au experienţă de viaţă, deci nu pot avea sentimentul deja vu, dar adolescenţii, care au experienţă, se confruntă cu efectul deja vu destul de des. În rezultatul creşterii şi maturizării noastre, experienţa de viaţă se măreşte şi devine din ce în ce mai dificil de a organiza această experienţă, iar subconştientul deja nu mai are posibilitatea de a găsi în minte aceeaşi situaţii şi, prin urmare, sentimentul deja vu este resimţit tot mai puţin şi mai puţin.
Menţionăm încă un aspect – cel mistic. Se întâmplă cazuri când putem vedea în vis, de exemplu, o casă necunoscută. Noi povestim apropiaţilor acest vis cu cele mai mici detalii. Şi pe urmă, după mulţi ani, din întâmplare, nimerim în această casă. Asemenea lucruri deja nu mai pot fi explicate cu ajutorul activităţii hipocampului, pentru că avem martori oculari.
Cine poate fi afectat de fenomenul deja vu?
Marea majoritate a oamenilor au experimentat fenomenul deja vu – aproximativ 90%. Totodată, merită de remarcat că în viaţă există două perioade în care acest sentiment are predilecţie să se manifeste mai des. Pentru prima dată fenomenul poate fi trăit la vârsta de 17 ani. La această vârstă, tinerii şi-au format deja o viziune matură asupra lumii, dar ei au o reacţie foarte sensibilă la circumstanţele vieţii. După asta, deja vu poate fi înregistrat în perioada cuprinsă între vârsta 35-40 de ani, atunci când persoana reevaluează toate realizările obţinute, şi este predispusă să mediteze asupra statutului de viaţă.
Potrivit psihologilor, frecvenţa apariţiei fenomenului déjà vu este o demonstrare a predispoziţiei individului către perturbări ale percepţiei senzoriale şi temporale – epilepsie, schizofrenie.
Teorii populare despre deja vu
Reîncarnarea. Potrivit experţilor din domeniul parapsihologiei, efectul deja vu este direct legat de reîncarnarea sufletelor. În conformitate cu credinţa indiană, oamenii nu trăiesc o singură viaţă, ci multe vieţi. Unele episoade din vieţile trecute reînvie în memorie, provocând apariţia sentimentului că circumstanţele prezente au mai fost văzute cândva în trecut.
Auto-apărarea psihicului. Unii psihologi consideră că sentimentul deja vu este o reacţie de apărare contra situaţiilor stresante. Creierul nostru încearcă să găsească în noul mediu obiecte familiare.
Psihiatrii, pe baza studiilor efectuate, au ajuns la concluzia că deja-vu este un simptom al unei epilepsii în regiunea temporală a creierului, care, în cazuri excepţionale, este periculoasă pentru sănătatea omului.
Fizicii tratează deja-vu din perspectiva concepţiei extatice, care explică acest fenomen prin teoria conform căreia viitorul, prezentul şi trecutul există simultan. Mintea umană percepe doar prezentul, însă din cauza unor dereglări, ea poate avea accesul către unele informaţii suplimentare.
Autor: Irina Hibina