Prezentarea unei noi alternative, cu privire la cauza încălzirii globale.
În acest articol nu vom încearca să negăm încălzirea globală, ci doar vom încerca să înţelegem cauzele ei. Pentru a înţelege esenţa articolului, este necesar să începem prin a explica cauzele încălzirii globale (sau, cel puţin, cea mai răspândită părere la această temă). Efectul de seră este rezultatul cantităţii excesive de CO2 (dioxid de carbon) în atmosferă. Aproape toţi încearcă să convingă omenirea că încălzirea globală este cauzată de către oameni. Cercetătorii au abordat această temă în lucrări ştiinţifice, iar politicieni utilizează acest aspect în programele sale electorale. Dar cum stau lucrurile de fapt? E adevărat că distrugem planeta pe care trăim? În lume există, foarte mulţi specialişti care resping categoric aceste acuzaţii, cu privire la creşterea temperaturii medii anuale. Care este temperatura de referinţă pentru comparaţiile efectuate, cum s-a ajuns la concluzia că temperatura actuală nu este una optimă pentru planeta noastră? În secolul al XIX-lea s-a încheiat o perioadă foarte rece, care a început în 1300.
Este suficient să citim mărturiile acelor vremuri – îngheţul râului Tamisa din Londra nu era un fenomen supranatural, iar în 1601 în Moscova, a nins, în iulie. Rezultă, că această perioadă a istoriei este recunoscută ca „standard” de temperatură? Şi cum rămâne cu faptul că, chiar înainte de această perioadă de răcire, un timp îndelungat, temperatura medie anuală a fost mai mare decât în prezent, (în conformitate cu aceeaşi istorici şi martori)? Istoria planetei cunoaşte o mulţime de schimbări dramatice de climă – pădurile tropicale au fost înlocuite de gheţari, şi invers. Umanităţii nu i se poate reproşa faptul, că este vinovată de evenimentele care au loc de milioane de ani. ONU are un organism special care se ocupă cu problemele legate de încălzirea globală – Grupul Interguvernamental cu privire la Schimbările Climatice ( în engleză Intergovernmental Panel on Climate Change, IPCC).
Doar că studiind biografiile acestor „experţi”, ajungem la concluzia că nici unul din ei nu are vreo legătură cu studiul climei. IPCC este o organizaţie pur politică, aducând în atenţia publicului ceea ce ordonă politicienii. Prognozele acestei organizaţii se schimbă cu o constanţă de invidiat, împingând tot mai departe, sfârşitul lumii. Dar, în ciuda amânării apocalipsei, această organizaţie continuă să ne sperie, în ceea ce priveşte viitorul. Este suficient să cercetăm graficele de temperaturi pentru secolul al XX-lea, pentru a înţelege că suntem duşi în eroare. Creşterea rapidă a temperaturii a fost observată înainte de cel de al doilea război mondial, în anii `20 -`30, când emisiile de gaze industriale erau neglijabil de mici. În timpul boom-ului industrial, de după război, atunci când emisiile de dioxid de carbon, în atmosferă, au crescut în mod semnificativ, temperaturile medii anuale au început să scadă considerabil.
A început să crească doar în anii `70, în timpul recesiunii mondiale de producţie. Teoria efectului de seră explică faptul că în atmosferă, gazele cu efect de seră ar trebui să împiedice pierderea căldurii primite de planetă de la soare, ceea ce, de fapt, ca urmare şi înseamnă teoria efectului de seră. În acest caz, gazele din atmosferă ar trebui să se încălzească mai repede şi pe suprafeţe mai mari. Dar, conform măsurărilor, temperatura din stratosferă nu îndeplineşte toate condiţiile modelelor climatice care au fost dezvoltate pe baza teoriei efectului de seră. Fostul vice – preşedinte Albert Gore a prezentat publicului un film şocant care a dovedit legătura dintre dioxidul de carbon şi creşterea temperaturii. Aceste date au fost obţinute prin săpături adînci la o staţie antarctică din Rusia. Specialiştii au confirmat această legătură, doar că invers. Oamenii de ştiinţă cred că, concentraţia de dioxid de carbon a crescut din cauza temperaturilor în creştere, şi nu invers. Deci, care este cauza temperaturii în creştere, dacă oamenii nu sunt implicaţi în asta?
Pentru o vedea cauza acestor schimbări climaterice de proporţii, este suficient să privin spre cer – aceasta este Soarele. De mult timp a fost observat un lucru. Că perioadele de activitate solare sunt asociate apariţiei petelor pe soare –cu cît mai multe pete solare, cu atât mai mare este activitatea solară. Comparând observaţiile activităţii solare din secolul XX, cu graficul temperaturii din aceeaşi perioadă, oamenii de ştiinţă au descoperit, că creşterea temperaturii are loc în timpul activităţii solare maxime. Petele de pe soare sunt cercetate de câteva sute de ani. Comparând aceste date cu cele de temperatură, specialiştii au ajuns la o concluzie incontestabilă – cauza schimbărilor climatice de pe planeta noastră este soarele, iar dioxidul de carbon este doar o consecinţă. Deci, cine are nevoie de toate acestea? De ce un număr imens de oameni este indus în eroare? Există o mulţime de politicieni care folosesc încălzirea globală, în scopurile sale, cu promisiunea de a lupta cu acest fenomen. Oamenilor întreprinzători cu multe resurse financiare, această teorie le aduce un câştig şi mai mare.
Această teorie este principala preocupare a cercetătorilor de climă, care pur şi simplu nu vor beneficia de finanţări, dacă vor nega acest lucru. Un exemplu reprezentativ este povestea cu găurile de ozon. Cauza acestora era freonul, oamenii fiind forţaţi să-şi schimbe deodorantele şi frigiderele. Cineva a câştigat multe miliarde, unii au făcut carieră politică. Apoi, s-a dovedit că găurile de ozon se extind de sinestătător, această problemă fiind uitată. Ceea ce se întâmplă acum aminteşte panica cauzată de găurile de ozon. Poate că mai presus de toate, este o simplă coincidenţa? Decizia vă aparţine dumneavoastră, noi doar vă prezentăm un alt punct de vedere.