Desigur, istoria ţării nu poate fi încadrată în mărimea unui articol, dar, totuși, nu fiecare cititor are la dispoziția sa câteva zile ba chiar și luni pentru a afla detaliat istoria patriei sale sau a altor țări. Prin urmare, vom reduce totul la menționarea celor mai importante și principale evenimente care au avut loc în cadrul dezvoltării Moldovei.
Totul a început cu o frumoasă legendă… Una dintre povestiri afirmă că voievodul Dragoș şi 300 de vânători treceau prin munți din Ungaria. În timpul acestei călătorii, voievodul a găsit o urmă de taur și a început să-l urmărească, în căutarea acestuia vânătorii au coborât la poalele munţilor, iar taurul a sărit în râu şi acolo a fost străpuns cu sulițele. Şi totul era bine, însă câinele preferat al lui Dragoș, Molda, a sărit în apă după taur, valurile erau prea repezi și câinele s-a înecat. În memoria acestui eveniment Dragoşa a numit râul „Moldova” şi a dorit ca pe stema principatului nou să fie ilustrat capul fiarei sălbatice – taurul.
Potrivit istoricilor, la acea perioadă pe teritoriul de astăzi al Moldovei deja trăiau moldoveni, sau mai degrabă strămoşii lor – vlahii. Mai târziu, la mijlocul secolului al XIII-lea, aceste ținuturi au fost cucerite de mongolii, iar în secolul al XIV-lea de către Ungaria. Voievodul Bogdan și-a stabilit domnia asupra celei mai mari părți a teritoriului din estul Carpaților, iar în 1365 a fost recunoscută independenţa statului. Prin urmare așa a apărut un stat independent cu capitala în oraşul Siret. La începutul secolului al XVI-lea Moldova a devenit vasală Turciei.
Domnitorii erau numiți de către sultan, de aceea în perioada secolelor XVI-XVII pe tronul Moldovei au fost aproape 50 de domnitori. În 1654 voievodul Gheorghe Stefan a decis să schimbe situaţia şi a trimis în Moscova un delegat pentru a cere ajutor în schimbul supunerii. Acest fapt a stârnit reacţii negative din partea sultanului turc, și Gheorghe Stefan a fost detronat. Situația a rămas neschimbată până în anul 1711 când la tron a urcat domnitorul Dimitrie Cantemir; el a semnat cu Petru I un acord potrivit căruia a devenit vasalul lui Petru, iar acesta din urmă urma să-l ajute în restabilirea vechilor limite teritoriale ale Moldovei. Dar nu a fost posibil de realizat aceste prevederi, şi în consecință începând cu anul 1711 boierii moldoveni nu mai aveau dreptul de a alege domnitorii, ci aceștia erau numiți de către turci, fiind aleși din rândul aristocrației grecești, la fiecare trei ani. Conducerea domnitorilor fanarioţi a durat mai mult de 100 de ani.
Următoarele modificări au avut loc în urma războiului ruso-turc din anii 1787-1791, drept rezultat Rusiei a obținut teritoriile dintre Bug şi Nistru, și teritoriile dintre Prut şi Nistru (Basarabia). Pământurile Moldovei erau împărţite între diferite unităţi administrative, doar Basarabiei i-a revenit un statut special, unde trăiau majoritatea moldovenilor. În 1873 Basarabia a primit statutul de provincie.
În octombrie 1917, a fost creat Sfatul Tării şi a fost declarată autonomia Moldovei. Pe data de 2 decembrie 1917 Sfatul Țării a declarat Basarabia drept Republica Democratică Moldovenească, iar pe data de 24 ianuarie 1918 i-a fost declarată independenţa. La 09 aprilie 1918 Sfatul Țării prin majoritate a decis aderarea RDM la România, iar pe teritoriile din stânga Nistrului în perioada anilor 1919-21 a fost instaurată puterea sovietică. În toamna anului 1924 la cea de-a treia sesiune a Comitetului Executiv Central Ucrainean convocarea a VIII-a, a fost adoptată Legea cu privire la formarea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești. (RASSM) în componența Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene, cu capital în orașul Balta, din 1929 – la Tiraspol.
În iunie 1940, guvernul sovietic a trimis guvernului români două note ultimative, prin care se cerea ”retrocedarea” Basarabiei şi a Bucovinei de Nord URSS, și deoarece armata română nu era în stare de a opune rezistență, România și-a retras trupele şi administraţia din Basarabia şi Bucovina de Nord. La data de 02 august 1940 Sovietul Suprem al URSS a adoptat Legea cu privire la formarea Republicii Moldova. Cu toate acestea, doar 6 din cele 9 judeţe din Basarabia, şi 6 din cele 14 raioane ale fostei RASSM au intrat în componența noii republici sovietice. Partea de nord a Bucovinei, Hotin, judeţele Ackerman şi Ismail din Basarabia au fost incluse în RSS Ucraineană.
La sfârşitul lunii iulie – începutul lunii august 1941 teritoriul RSS Moldoveneşti a fost ocupat în întregime de trupele fasciste. Județele din dreapta râului au fost incluse în componența guberniei „Basarabia”, iar malul stâng – inclus în cadrul guberniei „Transnistria”. Guberniile „Basarabia” şi „Bucovina” au fost declarate parte a României. Dar în 1944, trupele sovietice au ocupat mai mult de 100 de aşezări din dreapta-râului, astfel iarăși a fost ocupat Tiraspolul şi Chişinăul.
La data de 23 mai 1991 RSS Moldovenească a fost redenumită în Republica Moldova, iar la 27 august, în baza deciziei Marii Adunări Naţionale, care a avut loc la Chişinău, Parlamentul Republicii adoptat Declaraţia independenţei sale.