La 1 octombrie este marcată Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice. În 2026, tema acestei zile este „Era longevității: regândirea sistemelor pentru o viață mai lungă”.
Speranța de viață la nivel mondial este în creștere de mai bine de șapte decenii. Numărul persoanelor cu vârsta de 60 de ani și peste s-a dublat în această perioadă, ajungând de la aproximativ 541 de milioane în 1995 la 1,22 miliarde în 2025. Cu toate acestea, o viață mai lungă nu înseamnă întotdeauna mai mulți ani trăiți în stare bună de sănătate.
Potrivit ONU, în 2019, diferența dintre speranța de viață și speranța de viață sănătoasă era, în medie, de 9,6 ani. Una dintre cauze este creșterea prevalenței bolilor netransmisibile.
Secretarul general al ONU, António Guterres, a subliniat că posibilitatea de a-și păstra sănătatea, activitatea și independența la vârsta înaintată depinde în mare măsură de condițiile în care trăiesc oamenii. Multe persoane vârstnice se confruntă în continuare cu izolarea socială, discriminarea și lipsa unei protecții adecvate, ceea ce le limitează oportunitățile și afectează calitatea vieții.
ONU îndeamnă la abordarea longevității nu doar din perspectiva sănătății. Sunt necesare, de asemenea, accesul la educație și locuințe, protecția socială, condiții de muncă decente, securitatea financiară și respectarea drepturilor omului pe parcursul întregii vieți.
Problemele legate de longevitate vizează mai multe domenii — sănătatea, piața muncii, sistemul de pensii, educația, politica locuințelor și protecția socială. Potrivit ONU, interdependența dintre aceste domenii impune o abordare complexă.
Dacă anii suplimentari de viață sunt însoțiți de menținerea sănătății, activității și independenței, aceștia pot genera așa-numitele „dividende ale longevității” — noi oportunități sociale și economice atât pentru oameni, cât și pentru societate. În caz contrar, creșterea duratei vieții poate fi însoțită de o perioadă mai lungă de limitări, dependență de sprijinul altor persoane și diminuarea participării la viața societății.
ONU subliniază că îmbătrânirea în condiții de demnitate presupune nu doar acces la servicii medicale, ci și crearea unui mediu în care persoanele vârstnice să poată rămâne membri cu drepturi depline ai societății, să-și păstreze independența și să se bucure de drepturile lor.
La baza eforturilor internaționale în acest domeniu se află în continuare Planul internațional de acțiune de la Madrid privind îmbătrânirea, adoptat în 2002.
În era longevității, statele și societatea se confruntă cu o nouă provocare: nu doar creșterea duratei vieții, ci asigurarea faptului că anii suplimentari sunt însoțiți de sănătate, independență, demnitate și posibilitatea de a participa pe deplin la viața societății.