Drepturile omului, libertatea individuală, egalitatea femeilor, integrarea europeană, lupta împotriva pedepsei cu moartea și a autoritarismului — acestea sunt temele cărora Emma Bonino le-a dedicat aproape jumătate de secol din viață.
La 11 septembrie 2026, Emma Bonino a murit la vârsta de 78 de ani. În ultimele zile, aceasta s-a aflat internată la spitalul Santo Spirito din Roma, unde a fost transferată după o deteriorare bruscă a stării de sănătate. Lideră a partidului +Europa, fostă ministră de Externe a Italiei, fostă comisară europeană și una dintre cele mai cunoscute figuri ale radicalilor italieni, ea lasă în urmă o biografie politică dificil de încadrat în tiparele tradiționale de partid.
De la protestul personal
Bonino s-a născut la 9 martie 1948, în Bra, regiunea Piemont. În 1972 a absolvit Universitatea Bocconi din Milano, unde a studiat limbi și literaturi străine.
La mijlocul anilor 1970, Bonino s-a alăturat Partidului Radical al lui Marco Pannella și a participat la activitatea Centrului de informare, sterilizare și avorturi (CISA).
Pentru Bonino, acesta a fost un moment definitoriu: nesupunerea civică devenea nu doar o modalitate de a atrage atenția, ci un instrument politic.
În 1976, la vârsta de 28 de ani, a fost aleasă pentru prima dată în Camera Deputaților a Italiei, din partea Partidului Radical. Din acel moment, cariera sa parlamentară a fost aproape neîntreruptă.
Bonino — parte a schimbărilor
Anii 1970 au fost pentru Italia o perioadă de conflicte sociale intense în jurul familiei, religiei, rolului statului și libertății individuale. Radicalii militau pentru extinderea drepturilor civile, iar Bonino a devenit una dintre cele mai vizibile figuri ale acestei lupte.
Bonino s-a pronunțat împotriva armelor nucleare, pentru reforma politicii privind drogurile, împotriva pedepsei cu moartea, pentru drepturile deținuților, drepturile femeilor și libertatea de conștiință. Ulterior, acestor teme li s-au adăugat lupta internațională împotriva foametei, apărarea disidenților și protejarea drepturilor omului în statele autoritare.
Bruxellesul — o nouă scenă politică
În 1979, Bonino a fost aleasă pentru prima dată în Parlamentul European. Pentru ea, Europa nu era doar o instituție politică, ci și un spațiu în care libertățile individuale trebuiau să înceteze să depindă de frontierele statelor.
De la Bruxelles, ea a susținut activ drepturile politice și civile în țările Europei de Est și s-a pronunțat împotriva regimurilor autoritare. Politica europeană devenea treptat pentru ea o continuare a aceleiași lupte începute în Italia: pentru om, pentru demnitatea sa și pentru dreptul de a-și decide singur propria viață.
În 1994, Bonino a devenit membră a Comisiei Europene. Timp de cinci ani, a fost responsabilă, printre altele, de ajutorul umanitar, pescuit și politica privind protecția consumatorilor. În calitate de comisar european pentru ajutor umanitar, a coordonat activitatea ECHO — mecanismul european de intervenție de urgență, care a participat la operațiuni în Bosnia, Rwanda, Afganistan și în alte regiuni afectate de crize.
A fi incomod
Stilul său era adesea direct, tranșant și provocator. A recurs la greve ale acțiuni de nesupunere civică și campanii publice atunci când considera că politica parlamentară tradițională nu era suficientă.
În anii în care a activat în cadrul Comisiei Europene, Bonino a devenit cunoscută pe scară largă pentru activitatea sa umanitară. Ea era responsabilă de domeniul ajutorului umanitar și acorda o atenție deosebită regiunilor afectate de crize, unde conflictele armate și persecuțiile politice puneau în pericol viața și drepturile populației civile.
Biografia sa politică s-a construit, în fond, pe un paradox: rareori a reprezentat majoritatea politică, dar s-a aflat frecvent în centrul dezbaterii publice.
În 2017, Bonino a devenit una dintre fondatoarele mișcării +Europa, care a reunit susținători ai integrării europene, ai valorilor liberale și ai unei mai strânse unități politice a Europei. Pentru ea, proiectul european nu era o construcție birocratică, ci un mijloc de protejare a libertății individuale și a instituțiilor democratice.
Politica drept formă de responsabilitate personală
Emma Bonino a privit politica drept o formă de responsabilitate civică.
Libertatea omului are sens doar atunci când există oameni dispuși să lupte pentru ea.
Bonino putea intra în conflict cu instituții influente atunci când considera că era în joc o chestiune de principiu. Dar una dintre principalele trăsături ale biografiei sale politice a fost perseverența: revenea la aceleași teme după ani și chiar decenii.
Emma Bonino a transformat convingerea personală într-o campanie publică, campania într-o decizie politică, iar decizia politică într-o parte a istoriei europene.