Drepturile omului, libertatea individuală, egalitatea femeilor, integrarea europeană, lupta împotriva pedepsei cu moartea și a autoritarismului — sunt temele cărora Emma Bonino le-a dedicat aproape jumătate de secol din viață.
La 11 septembrie 2026, Emma Bonino a murit la vârsta de 78 de ani. În ultimele zile, s-a aflat într-un spital din Roma, Santo Spirito, unde a fost internată după o deteriorare bruscă a stării sale de sănătate. Lideră a partidului +Europa, fost ministru al Afacerilor Externe al Italiei, fost comisar european și una dintre cele mai cunoscute figuri ale radicalilor italieni, Bonino a lăsat în urmă o biografie politică dificil de încadrat în tiparele obișnuite ale politicii de partid.
De la protestul personal
Bonino s-a născut la 9 martie 1948, în orașul Bra, Piemont. În 1972, a absolvit Universitatea Bocconi din Milano, unde a studiat limbi străine și literatură.
La mijlocul anilor 1970, Bonino s-a alăturat Partidului Radical al lui Marco Pannella și a participat la activitatea Centrului de Informare, sterilizarea și avortul.
Pentru Bonino, acesta a fost un moment definitoriu: nesupunerea civică devenea nu doar o modalitate de a atrage atenția, ci un instrument politic.
În 1976, la vârsta de 28 de ani, a fost aleasă pentru prima dată în Camera Deputaților a Italiei, din partea Partidului Radical. Din acel moment, cariera sa parlamentară a continuat aproape fără întrerupere.
Bonino — parte a schimbării
Anii 1970 au fost pentru Italia o perioadă de conflicte sociale intense în jurul familiei, religiei, rolului statului și libertății individuale. Radicalii militau pentru extinderea drepturilor civile, iar Bonino a devenit una dintre cele mai vizibile figuri ale acestei lupte.
Bonino s-a pronunțat împotriva armelor nucleare, pentru reforma politicii privind drogurile, împotriva pedepsei cu moartea, pentru drepturile deținuților, drepturile femeilor și libertatea de conștiință. Ulterior, acestor teme li s-au adăugat lupta internațională împotriva foametei, apărarea disidenților și protejarea drepturilor omului în statele autoritare.
Bruxelles — ca scenă politică
În 1979, Bonino a fost aleasă pentru prima dată în Parlamentul European. Din Bruxelles, ea a militat activ pentru apărarea drepturilor politice și civile în țările Europei de Est și împotriva regimurilor autoritare.
Treptat, politica europeană a devenit pentru ea o continuare a aceleiași lupte pe care o începuse în Italia: pentru om, demnitatea sa și dreptul de a-și decide singur propria viață.
În 1994, Bonino a devenit membră a Comisiei Europene. Timp de cinci ani, a fost responsabilă, printre altele, de ajutorul umanitar, pescuit și protecția consumatorilor. În calitate de comisar european pentru ajutor umanitar, a coordonat activitatea ECHO — mecanismul european de intervenție de urgență, care a participat la operațiuni în Bosnia, Rwanda, Afganistan și în alte regiuni afectate de crize.
Să fii incomodă
Stilul său politic era adesea direct, ferm și provocator. Atunci când politica parlamentară tradițională nu dădea rezultate, recurgea la acțiuni de nesupunere civilă și la campanii publice.
În perioada în care a activat în cadrul Comisiei Europene, Bonino a devenit cunoscută pe scară largă datorită activității sale umanitare. Acorda o atenție deosebită regiunilor afectate de crize, unde conflictele armate și persecuțiile politice puneau în pericol viața și drepturile populației civile.
Biografia sa politică s-a construit în jurul unui paradox: rareori a reprezentat majoritatea politică, însă s-a aflat în repetate rânduri în centrul dezbaterilor publice.
În 2017, Bonino s-a numărat printre fondatorii mișcării politice liberale +Europa, care a reunit susținători ai integrării europene și ai unei mai strânse unități politice a Europei. Pentru ea, proiectul european nu a fost o construcție birocratică, ci o modalitate de a proteja libertatea individuală și instituțiile democratice.
Politica drept formă de responsabilitate personală
Emma Bonino considera politica o formă de responsabilitate civică.
Libertatea omului are sens doar atunci când există oameni dispuși să lupte pentru ea.
Bonino era pregătită să intre în conflict cu instituții influente atunci când era vorba despre o chestiune de principiu. Însă una dintre principalele trăsături ale biografiei sale politice a fost perseverența: revenea la aceleași teme după ani și chiar decenii.
Emma Bonino transforma convingerea personală într-o campanie publică, campania într-o decizie politică, iar decizia politică — într-o parte a istoriei europene.