Referendumul privind ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană a fost unul dintre cele mai importante evenimente politice ale secolului XXI. Acesta a schimbat sistemul de partide din țară, a influențat alegerile parlamentare și a intensificat dezbaterea privind posibila ingerință străină în procesele democratice.
La zece ani de la referendum, subiectul a revenit în atenția publică după declarația premierului britanic Andy Burnham privind implicarea Rusiei în campania pentru Brexit.
Referendumul care a schimbat politica britanică
La 23 iunie 2016, 51,9% dintre participanții la referendum, adică peste 17,4 milioane de persoane, au votat pentru ieșirea Regatului Unit din UE. Menținerea țării în Uniune a fost susținută de 48,1% dintre alegători. Rata de participare a fost de 72,2%.
Rezultatul a reflectat diviziunile din societatea britanică privind suveranitatea națională, migrația, dezvoltarea economică și relațiile cu Europa. Pentru susținătorii Brexitului, ieșirea din UE însemna recâștigarea controlului asupra deciziilor-cheie, în timp ce oponenții avertizau asupra riscurilor economice și politice.
Consecințele referendumului s-au resimțit și la alegerile parlamentare. În 2017, conservatorii conduși de Theresa May au pierdut majoritatea parlamentară, iar în 2019, partidul condus de Boris Johnson a obținut o majoritate clară, având drept promisiune centrală realizarea Brexitului.
Dezbaterea privind relațiile cu UE a reconfigurat competiția politică și a accentuat polarizarea societății.
Întrebări privind ingerința
La 11 octombrie 2026, publicația The Observer a relatat că premierul britanic Andy Burnham a declarat că Rusia s-a implicat în referendumul din 2016. Potrivit acestuia, după preluarea funcției, a solicitat informații despre posibilul rol al Moscovei și a primit un răspuns afirmativ clar.
Burnham a făcut declarația într-un interviu acordat podcastului The Rest Is Politics. Sursa: The Observer.
Posibila influență a Rusiei a mai fost discutată. În raportul publicat în 2020, Comisia pentru informații și securitate a Parlamentului britanic a arătat că nu a putut formula concluzii definitive privind amploarea ingerinței, întrucât guvernul nu i-a furnizat o evaluare a tentativelor de influențare a referendumului după încheierea acestuia.
Comisia a criticat, de asemenea, lipsa unei investigații aprofundate.
Totuși, este necesar să se facă distincția între existența unor tentative de influențare a opiniei publice și demonstrarea faptului că acestea au schimbat rezultatul votului. Declarația lui Burnham nu prezintă dovezi concrete sau mecanismele presupusei ingerințe.
Brexitul nu poate fi explicat exclusiv prin factori externi: rezultatul a fost influențat și de contradicțiile sociale, economice și politice din interiorul societății britanice.
Democrația europeană
Istoria Brexitului arată cum diviziunile interne, competiția dintre partide și campaniile informaționale pot interacționa și influența deciziile strategice ale unui stat.
Totodată, experiența demonstrează că efectele unui referendum nu se limitează la ziua votului: o decizie de acest fel poate schimba agenda politică și relațiile unei țări cu principalii săi parteneri pentru mulți ani.
Pentru Republica Moldova, care avansează pe calea aderării la UE, această experiență are o importanță practică. Dezbaterea publică privind integrarea europeană trebuie să se bazeze pe fapte verificabile, pe examinarea deschisă a consecințelor economice și pe informații credibile.
La fel de importante sunt transparența finanțării campaniilor politice și capacitatea instituțiilor statului de a identifica și investiga eventualele ingerințe străine.
Principala lecție a Brexitului este că reziliența alegerii democratice depinde nu doar de rezultatul votului, ci și de calitatea dezbaterii publice, de încrederea în instituții și de transparența proceselor politice.