Drepturile omului, libertatea individuală, egalitatea femeilor, integrarea europeană, lupta împotriva pedepsei cu moartea și a autoritarismului — acestea sunt temele cărora Emma Bonino le-a dedicat aproape jumătate de secol din viață.
La 11 septembrie 2026, Emma Bonino a murit la vârsta de 78 de ani. În ultimele zile, aceasta s-a aflat internată la spitalul Santo Spirito din Roma, unde a fost transferată după o deteriorare bruscă a stării de sănătate. Lideră a partidului +Europa, fostă ministră de Externe a Italiei, fostă comisară europeană și una dintre cele mai cunoscute figuri ale radicalilor italieni, ea lasă în urmă o biografie politică dificil de încadrat în tiparele tradiționale de partid.
De la protestul personal
Bonino s-a născut la 9 martie 1948, în Bra, regiunea Piemont. În 1972 a absolvit Universitatea Bocconi din Milano, unde a studiat limbi și literaturi străine.
La mijlocul anilor 1970, Bonino s-a alăturat Partidului Radical al lui Marco Pannella și a participat la activitatea Centrului de informare, sterilizare și avorturi (CISA).
Pentru Bonino, acesta a fost un moment definitoriu: nesupunerea civică devenea nu doar o modalitate de a atrage atenția, ci un instrument politic.
În 1976, la vârsta de 28 de ani, a fost aleasă pentru prima dată în Camera Deputaților a Italiei, din partea Partidului Radical. Din acel moment, cariera sa parlamentară a fost aproape neîntreruptă.
Bonino — parte a schimbărilor
Anii 1970 au fost pentru Italia o perioadă de conflicte sociale intense în jurul familiei, religiei, rolului statului și libertății individuale. Radicalii militau pentru extinderea drepturilor civile, iar Bonino a devenit una dintre cele mai vizibile figuri ale acestei lupte.
Bonino s-a pronunțat împotriva armelor nucleare, pentru reforma politicii privind drogurile, împotriva pedepsei cu moartea, pentru drepturile deținuților, drepturile femeilor și libertatea de conștiință. Ulterior, acestor teme li s-au adăugat lupta internațională împotriva foametei, apărarea disidenților și protejarea drepturilor omului în statele autoritare.
Bruxellesul — o nouă scenă politică
În 1979, Bonino a fost aleasă pentru prima dată în Parlamentul European. Pentru ea, Europa nu era doar o instituție politică, ci și un spațiu în care libertățile individuale trebuiau să înceteze să depindă de frontierele statelor.
De la Bruxelles, ea a susținut activ drepturile politice și civile în țările Europei de Est și s-a pronunțat împotriva regimurilor autoritare. Politica europeană devenea treptat pentru ea o continuare a aceleiași lupte începute în Italia: pentru om, pentru demnitatea sa și pentru dreptul de a-și decide singur propria viață.
În 1994, Bonino a devenit membră a Comisiei Europene. Timp de cinci ani, a fost responsabilă, printre altele, de ajutorul umanitar, pescuit și politica privind protecția consumatorilor. În calitate de comisar european pentru ajutor umanitar, a coordonat activitatea ECHO — mecanismul european de intervenție de urgență, care a participat la operațiuni în Bosnia, Rwanda, Afganistan și în alte regiuni afectate de crize.
A fi incomod
Stilul său era adesea direct, tranșant și provocator. A recurs la greve ale acțiuni de nesupunere civică și campanii publice atunci când considera că politica parlamentară tradițională nu era suficientă.
În perioada în care a activat în Comisia Europeană, Bonino a devenit cunoscută nu doar prin activitatea sa umanitară, ci și prin disponibilitatea de a intra în conflict atunci când considera că era vorba despre o chestiune de principiu.
Biografia sa politică s-a construit, în fond, pe un paradox: rareori a reprezentat majoritatea politică, dar s-a aflat frecvent în centrul dezbaterii publice.
În 2017, Bonino a devenit una dintre fondatoarele mișcării +Europa, care a reunit susținători ai integrării europene, ai valorilor liberale și ai unei mai strânse unități politice a Europei. Pentru ea, proiectul european nu era o construcție birocratică, ci un mijloc de protejare a libertății individuale și a instituțiilor democratice.
Politica drept formă de responsabilitate personală
Emma Bonino a privit politica drept o formă de responsabilitate civică.
Libertatea omului are sens doar atunci când există oameni dispuși să lupte pentru ea.
Bonino a intrat în conflict cu instituții puternice, dar a continuat să revină la aceleași teme — uneori după ani și chiar decenii.
Emma Bonino a transformat convingerea personală într-o campanie publică, campania într-o decizie politică, iar decizia politică într-o parte a istoriei europene.